Eduard Andrei Vasile

"Începuse școala și pe rândul din mijloc, undeva în spatele clasei, am descoperit un băiat puțin firav, interiorizat. Nu ieșise cu nimic în evidență în primele ore de la liceu. Când am citit însă ce a scris la cel dintâi test al lui la română, ceva mi-a atras atenția. Nu doar că scrisul său avea o caligrafie atât de frumoasă încât părea a fi al unui călugăr medieval, copiator de manuscrise religioase, dar mai ales profunzimea ideilor sale era cu totul surprinzătoare pentru vârsta lui. Dintr-o dată l-am privit cu alți ochi! Cred că și el la fel în ceea ce mă privește, pentru că micul rebel al începutului de an școlar de la Liceul „Alexandru Ioan Cuza” din București s-a transformat imediat într-un adolescent care lua totul foarte în serios. Continuarea a fost una firească. După ce clasa lui s-a acomodat cu maniera profesorului de a preda, adică după ce mulți au constatat cu uimire că propriile lor idei, propriile lor interpretări pot fi luate în considerare și nu respinse ca neaparținând profesorului de la clasă, Eduard a început să plutească în văzduh cu splendoarea albatrosului din cunoscuta poezie a lui Baudelaire. Următoarele lucrări, teste, teze și olimpiade au confirmat drumul ascendent pe care Eduard se înscrisese și pe care îl va duce mai departe tot liceul, fără oprire. Știu că odată Eduard a avut curiozitatea să-și adune și să arate în public lucrările și tezele sale, date la literatură, în mai mulți ani de liceu. Toate aveau nota 10, nota perfecțiunii unui adolescent cu vocație! Ceea ce astăzi îmi place enorm la Eduard este faptul că el continuă ceea ce ne-a legat în cei patru ani de liceu. Este nu doar pasiunea pentru literatură, pentru lectură, pentru gândire critică, dar mai ales pasiunea de a duce mai departe ceea ce a primit de la cei de dinaintea lui. Așa cum și eu am dus mai departe profesiunea nobilă a părinților mei, amândoi profesori, Eduard continuă ceea ce a dobândit de la profesorii lui. Iar acum dăruiește lumină.

Profesor Adrian Săvoiu